Picaturile de ploie curgeau pe termopanul din camera lui Daniel. Afara batea un vant friguros. Daniel se ridicase brusc in fund la auzul tunetului. Se ridică mai departe in picioare ca sa opreasca apa sa curga de pe geam in casa. Ajuns langa geam incetini brusc la vederea peisajului de afara. Orasul era de un gri sters, posomorat. Copacii erau lipsiti de frunze si de pasari. Se simtea prezenta toamnei..
"Deci chiar a fost un vis" spuse Daniel pe un ton posomorat, parandu-i rau ca visul frumos s-a terminat."Ehhh macar mi-a trecut durerea de cap" continua el pe un ton sec. Privi pe geam in departare, prin picaturile de ploaie de pe termopan, ingandurat. "E timpul sa dau o tura prin oras" se incuraja el. Ploia marunta il linistea. Intotdeauna ii placea sa se plimbe prin ploaie, fara umbrela, sa vada orasul ud..sa simta picaturile cum il lovesc.
Daniel iesi pe usa cu o geaca de piele nearga pe el.Inainte de a pleca acesta isi inchise telefonul. Nu vroia sa fie deranjat. Ii placea solitudinea in astfel de momente. De la magazinul din fata blocului isi cumparase un pachet de tigari pe care imediat il deschise pentru a trage un prim fum nerabdator."Ppfffffffffffffff" rasufla el lung mergand agale pe bulevard. "Back to reality eh?" rase el sarcastic scotand fumul tras in piept. Era trist. Trist din cauza ca pentru o secunda crezuse toata povestea cu Andreea. Visul il facuse sa se gandeasca la trecut prezent si viitor. Un trecut nu prea inspirat, un prezent cam chinuit si un viitor care nu propunea multe.
"Sa vezi ce ii fac lui Gogu cand il vad... Probabil il mai pun sa imi faca inca o data bautura aia afurisita"
Seara se apropia cu pasi rapizi. Daniel se plimba in susul bulevardului ajungand aproape de centru orasului. Ii placea sa vada centrul, seara, plin de lumini in fundalul picaturilor de ploaie. Era singurul bezmetic din oras care se plimba fara o umbrela. Lumea incepea sa apara din ce in ce mai mult in jurul lui. Parca tot Bucurestiul se gandise sa se refugieze in barurile din centru pentru a scapa de vremea posomorata.
"Ar trebuii sa ma indrept catre statia de metrou ca e cam tarziu si totusi nu am chef sa racesc" spuse Daniel mergand ploat din cap pana in picioare, cu mainile tinute in geaca. De departe se auzea cum se apropria o persoana aflata intr-o fuga mare. Aceasta, in graba ei,s-a izbit de umarul lui Daniel dezechilibrandu-l putin.
"Heeiii ai grijaaa...!" apucase sa tzipe Daniel uitandu-se urat catre fata care trecuse pe langa el. Nu apuca sa ii vada decat spatele. Daniel se oprise putin si rapid a analizat constitutia fetei. I se parea ceva foarte familiar. La prima gura de aer trasa simti parfumul fetei, un parfum care il cunostea prea bine,un parfum care il cunoscuse cu o "seara" inainte."Nu are cum sa fie Andreea... Ar fi o coincidenta mult prea mare si mult prea dubioasa" isi spuse el in gand."Trebuie sa stiu" si imediat porni la fuga dupa ea prin ploaia deasa. Daca strada ar fi fost pustie Daniel nu ar fi avut probleme sa ajunga fata, dar acum ca el se afla mai aproape de centru trebuia sa ocoleasca toate persoanele intalnite, sa nu treaca prin balti ca sa nu stropeasca pe ceilalti. Dupa aproximativ 50 de metri el intra practic in Piata Unirii incercand din rasputeri sa nu piarda fata din vedere prin marea de umbrele. Intr-un final o observa,nu departe de el,pentru o secunda cum aceasta traversa in fuga strada principala, dar imediat o pierdu din vedere prin marea de oameni care venea de pe partea cealalta."Andreea!!!!!" tipa el puternic insa fara sperante. Vocea lui nu putea sa acopere muzica venita din localurile pietei. Renunta la politete si incepu sa alerge printre oamenii de pe trecerea de pietoni fara a mai baga de seama daca deranjeaza pe cineva.
"UFFFF!!!"
Intr-o incercare de a trece de 3 persoane dintr-o singura miscare , acesta se izbi puternic de o a patra persoana venita din sens opus.
"Nu te uiti pe unde mergi?!?!" se auzi raspicat o voce feminina de sub umbrela galbena acum indoita dupa impactul cu Daniel."Acum trebuie sa imi platesti umbr...." continua vocea care se oprise brusc dupa ce intalni chipul lui Daniel. Acesta la randul lui ramase la fel de socat, fara reactie."Nu, nu,nu se poate, nu treb...nu pot.." Fata incepuse sa se balbaie, usor stanjenita ba chiar putin speriata. Isi stranse umbrela intr-un suflet si porni la fuga inspre strada pe care fugise pana acum Daniel. Acesta ramasese mut de uimire cu ploaia curgandu-i pe fata, uitandu-se cum fata cu umbrela galbena se pierde in zare. "Era...era chiar ea....ce cauta aici...era EA!" isi spuse el uitand total de cealalta persoana dupa care fugea. "Ce-i cu ziua de azi!?" rasfuland greu...parca blocat Auzi un sunet puternic venind din spatele lui si brusc realiza inspaimantat ca era in mijlocul strazii. Catre el, la cativa metri, prin ploaia deasa aparu din senin din curba un Audi gonind cu viteza. Soferul il vazu prea tarziu pe Daniel si frana puternic intrand in derapaj. Daniel incerca sa sara din fata lui dar era insa prea tarziu. Masina apuca sa ii loveasca unul din picioare aruncandu-l cativa metri pe asfaltul umed.
