Anotimpurile [Part3]

Soarele își făcea loc printre frunzele verzi ai copacilor din parculețul lui Daniel. Era parculețul lui, deoarece de fiecare data când a ieșit la o gura de aer a mers acolo, singur sau cu altcineva. Stand pe banca Daniel se uita prin jurul lui, curios de ceea ce trăia, ceea ce simțea. Totul încă i se părea real.
 "Iarăși te uiți după femei? Ce sa întâmplat de m-ai chemat asa repede?"
 "Ce mai faci mai Mariane? întrebase Daniel cu un zâmbet mare pe buze.
 "Arați de parca tocmai te-ai "distrat" cu Andreea șacalule, rase Marian copios."
 "Nu, nu e chiar adevărat. Doar ma simt bine. Ma simt bine după mult timp. Parca trăiesc un vis"
 "Adică? Ce-ai pățit ma tampitule? Ai băut prea mult ieri seara? Te-ai certat cu Andreea?
 "NUUuuuu!"
 "Pai și atunci când ai fost tu supărat de te simți acum mult mai bine? Ca nu mai înțeleg nimic. Nu ai mai fost vreodată supărat de când o ai pe Andreea."
 "Nu trebuie sa înțelegi, defapt nu poți sa înțelegi nimic. Ești în visul meu."
Marian se uita lung la Daniel cu niște ochi mici de chinez.
 "Sunt ce ma? în visul tău? Daniele suntem prieteni de mult timp, dar nu vreau sa o dau și în partea opusa."
 "Stai liniștit ca nu e vorba de asta. Pur și simplu tu nu exiști aici, toata ziua asta e opera imaginației mele. În momentul asta eu sunt în casa, după ziua mea, în pat dormind ca un porc."
 "Uite ce e somnambule, eu cred ca te-ai lovit la cap când ai coborât din pat. Ce tot vorbești de vise? Wake UP!!" Marian îl lovi zdravăn cu palma după ceafa.
 "AUU futute-n...#%!##%^ !!!"
 "Vezi! Nu e nici un vis dobitocule!! Ca altfel nu țipai de durere. Regula numărul 1 în vise." Marian luase o poziție mandra de parca știa despre ce vorbește."Vrei sa iți zic eu vis?Vis a fost cel de seara trecuta, după ce am adormit în fata calculatorului, când noi doi am mers si am băut la Gogu in bar pana ne-am făcut muci. Tu ai băut nu știu ce cocktail minune de-al lui, iar eu am agățat tot felul de tipe bune cu care ne-am distrat amândoi. Heheheeeee ala da vis"
 "Daaaa.....eehh..ai dreptate." răspunse Daniel cu jumătate de gura. Dacă acesta era vis atunci de ce nu putea sa il controleze? Înseamna ca era un coșmar. Dar dacă era coșmar de ce sa trezit cu Andreea în pat? Si de ce simțea durerea palmei după ceafa? Si cum de Marian visase defapt ceea ce făcuse cu adevărat ieri seara? Daniel simți cum ușor ușor ii reveni durerea de cap cu care se trezise.
 "Ia zi-mi Mariane.. Gogu unde e?"
 "Pai ai uitat? A plecat acu trei săptămâni pana în Franța sa vadă Alpii."
 Daniel rămăsese puțin blocat. El știa ca in viata lui de zi cu zi Gogu plecase într-o excursie in afara tarii în primăvara, dar nu în Franța ci în Italia. Își dădu seama de diferența dintre realități, cum din cauza unor lucruri întâmplate altfel viitorul sa își schimbe puțin fața.
 "Mda.. Hai ca eu trebuie sa plec la piața". Cheful parca îl părăsi brusc, capul ii bubuia din nou.
 "Hai ca vin cu tine."
 "Nu, nu. Vreau sa iau o gura de aer. Alone. Sa îmi revin ca se pare după cum zici și tu ca am băut prea mult ieri."
 "Bine omule. Te las. Vorbim la telefon dacă e ceva."
 Daniel pleca agale către piața sa cumpere pâine. Stomacul își făcuse simțita prezenta."Din câte știu nu simți nici foamea în vise" își spuse el în minte. Pe drumul de întoarcere telefonul începuse sa ii bâzâie. Primise mesaj de la Andreea. Aceasta trebuia sa plece la părinti cu anumite treburi și îl anunțase ca nu putea sa doarmă la el în seara aceea. Oricum nu conta lucrul acesta. Doar trebuiau sa revină la normal lucrurile pana la urma. Într-un târziu ajunse înapoi în casa cu pâinea mult lipsita. Mâncase din ea coltul, deoarece era moale și proaspăt exact cum ii plăcea lui. Observa pe frigider un bilețel de la Andreea cu mulți pupici cerându-și scuze ca nu poate sa stea. Lângă bilețel se afla o mica gustare făcuta rapid cu ceea ce mai găsise ea prin frigider. Daniel zâmbi în timp ce lua o gura din mâncarea pregătita cu drag de prietena lui. Își turnase și un pahar cu apa lângă pentru a își lua o pastila de cap.
"Trebuie sa ma întind puțin, măcar sa scap de capul asta și vad după ce mai fac." Se trânti în patul din dormitor și încerca sa se liniștească. Afara încă era zgomot mare de la vrabiile din copaci.
"Mmmmmm.... Liiinisteeeeeeeeeee!" Se ridica sa închidă termopanul pentru a face liniște, dar îl lăsă puțin întredeschis pentru a lăsa aerul sa mai intre în camera. Își aprinse țigarea in pat, privind tavanul de deasupra. "Pana la urma eu ce am băut ieri? Si cu cine am băut?" Încerca sa își amintească mai mult din seara precedenta dar nu reuși nimic. Căscă puternic și se chinuii sa își stingă țigarea având scrumiera în cealaltă parte a patului. După ce a stins țigarea, a rămas în aceiași poziție închizând ochii pentru puțin timp. Sunetul vrabiilor începea sa se îndepărteze, sa se audă din ce în ce mai slab... pana când. "!ZDUMMMMMM!"

Daniel se trezi brusc la auzul tunetului și făcu ochii mari de tot. Termopanul din fata lui era plin de stropi de ploaie.

Era Toamnă  din nou.

Anotimpurile [Part2]

Daniel deschise cu greu ochii. Mormăi ușor ca un urs simțind consecințele serii precedente. A recunoscut imediat tavanul albastru de deasupra sa. Era acasă. Cu coada ochiului observa ca nu era singur în pat. În dreapta lui era o fata cu par lung,bruneta, cu jumătate de pătura peste ea, dormind cu spatele spre el.
"Deci a fost o noapte tare" rase Daniel în gândul lui. "Păcat ca nu îmi mai aduc aminte nimic de la băutura lui Gogu". Se ridica subtil în fund la margine de pat ca sa nu deranjeze persoana din dreapta lui. Își puse capul în mâini încercând sa se trezească din mahmureala. Capul încă ii bubuia."Nu mai beau niciodată" se mințise în șoapta Daniel. De afara se auzea gălăgie mare prin copaci. Vrabiile ciripeau încontinuu fericite. Daniel se opri din gândurile lui, rămânând puțin confuz la auzul vrabiilor de afara."Toata noaptea a plouat și a fost frig. Parca e cam târziu sa cante vrabiile în octombrie." Se ridica ușor în doua picioare și se îndrepta către geamul acoperit de perdeaua groasa. Cu o mana îndepărta puțin perdeaua pentru a se uita afara. Un soare puternic și cald îl lovi în fata. Daniel rămăsese șocat de ce vedea afara. O mare de verdeața, copaci plini de frunze verzi, gradina înflorita toata cu tot soiul de flori și păsări zburând din creanga în creanga.
   "Cât de mult am băut ieri?' se întreba stupefiat. "Visez? sau deodată sa făcut peste noapte primăvara. Cred ca mai bine ma pun înapoi la so..". Nu termina bine gândul ca deodată auzi din spate o întrebare
   "Daniel? Te simți bine?"
Daniel împietri cu fata la geam. Cunoștea vocea. Cunoștea persoana. Dar nu era posibil.. Era chiar imposibil. Trecuseră prea mulți ani. Era Andreea, primul crush din liceu.
   "Daniel? Dragul meu încă ești adormit? întreba Andreea din nou pe un ton glumeț.
   "AAAaaa...Daa, daaa." răspunse Daniel cu jumătate de voce încercând sa își revină din soc. Se întorsese ușor către ea, vrând parca sa fie sigur ca nu confunda persoana. Dar nu o confundase deloc...Andreea stătea întinsa prin pat, pe jumătate goala cu un tricou de-al lui Daniel pe ea. Acesta ramase din nou blocat  la imaginea sexi din fata lui."Clar visez" bombăni el printre dinți.
   "Ce ai zis? Vorbește mai tare ca nu te-am auzit. Încă îmi țiuie urechile de la bass-ul din club de ieri seara. Ti-am zis sa nu stam acolo ca o sa surzim."
   "Am zis ca ma doare capul, atâta tot."
   "Off, sărăcuțul de tine. Hai înapoi în pat, lângă mine. Am eu grija de tine" spuse Andreea cu un zâmbet parșiv în coltul gurii. "Avem timp destul azi sa lenevim."
   "Azi?Ce zi e azi? când se întâmplau toate astea?" își spuse în minte indignat Daniel  în timp ce se întorcea înapoi în pat. Imediat cum sa așezat Andreea a sărit râzând deasupra lui în încercarea de a il imobiliza."Hei ce faci?" întreba curios Daniel.
    Andreea luase o față  inocenta ducând mâinile la spate."Eehh încercam și eu sa te trezesc de dimineața asa cum iți place ție. Ce e ?Nu vrei? ducând acum mana amenințător de pe obrazul lui în jos spre boxerii lui Daniel.
  "Aa ba da! răspunzând rapid și clar Daniel."Dar nu acum te rog, îmi bubuie capul prea rău și nu ma simt bine. Nu te supăra."
  "Off trebuia tu sa bei ieri seara sticla aia de vodca..dar nu ma supăr. A fost fun!"
  "Zi-mi și mie ce sa întâmplat ieri, ca eu unul nu mai țin minte nimic. Când ne-am întâlnit, cum?"
  "Tu vorbești serios? Te-ai lovit și la cap? Cum adică când ne-am întâlnit?" rase Andreea puternic. "Ne-am întâlnit pe holul liceului acum mulți ani" spuse ea pe un ton ironic."Am mers împreuna în club pe la ora 10"
  "Împreuna?"întrebând Daniel surprins. El știa ca s-a dus în club cu Marian de ziua lui. Se părea ca el chiar visează.
  "Tu faci mișto acum? Data viitoare nu te mai las sa bei atâta ca începi sa uiți cam mult."
  "Bine bine, scuza-ma! Povestește-mi toata seara te rog frumos."
Andreea începu sa ii povestească despre seara din club. Daniel nu prea baga în seama ceea ce spunea ea, observând ca exista multe persoane pe care el nu le cunoștea sau ar fi trebuit sa le cunoască, dar nu își mai aducea aminte în acel vis. În schimb el se uita atent la Andreea, la ochii ei mari și negri, la cât de mult ii lipseau din peisaj în lumea reala, la parul ei lung, drept și brunet care ii atingea pieptul, felul în care ea zâmbea și îl privea. Era fascinat de modul in care era reprodusa în acest vis al lui, având în vedere ca nu o mai văzuse de mulți ani de când erau încă în liceu.
   "Ai înțeles ce ți-am zis? Ti-ai mai adus aminte acum?" îl întreba Andreea.
   "Daaaaa parca...vag..greu."
   "Lasă ca o sa iți aduci tu aminte pana la urma. Știu!Știu cum sa te fac sa iți revii rapid! Ma duc sa iti fac mâncarea ta preferata de dimineața. Omleta cu brânza și mărar" zâmbi Andreea în timp ce se ridica de pe el și fugi în bucătărie la frigider. Daniel o privi cum se plimba prin casa în tricoul lui mare, cu fundul jumătate acoperit căutând ingredientele necesare omletei."Mișto vis" își spuse el uitându-se înapoi la tavan."Dar cum ma scol?" Încerca sa se ciupească de picior, de brat, dar nu reuși nimic. Lucrul cel mai ciudat era ca nu mai avea somn.
   "Vezi ca nu mai avem paaaineeeee!" se auzi puternic din bucătărie.
   "Bun. Ma duc eu sa iau" răspunse la fel de puternic dormitorul. "Măcar asa pot sa testez sa vad cât de complex este visul asta straniu". Se îmbrăcă rapid apoi fugi sa își pună o pereche de adidasi in picioare, lucru distractiv pentru ca descoperise ca purta o alta pereche decât cea cu care se obișnuise in viata reala. Înainte sa puna mana pe clanța ușii de la intrare Andreea apăruse subtil în fata lui cu un zâmbet frumos.
  "Nu ai uitat ceva?" întrebase ea cu o voce calda.
  "Cheile?"
  "Ai chef de tachinări acum. Nebunule!"
Fără sa mai stea pe gânduri Andreea il săruta pasional pe Daniel. Acesta răspunse pozitiv cu o strângere ferma în brate. Părea asa real totul. Ii plăcea prea mult. Parcă nu era deloc un a vis.
Închise ușă după el, ieșii în fata blocului și înainte sa pornească spre piața baga mana în buzunar."Măcar fumez aceleași țigări" spuse el râzând. Instant ii veni o idee care putea sa il ajute sa deslușească cât de cât situația în care se afla.
  "Alo? Marian? Hai afara la un fum de țigara. Avem de vorbit"