Anotimpurile [Part 4]

Picaturile de ploie curgeau pe termopanul din camera lui Daniel. Afara batea un vant friguros. Daniel se ridicase brusc in fund la auzul tunetului. Se ridică mai departe in picioare ca sa opreasca apa sa curga de pe geam in casa. Ajuns langa geam incetini brusc la vederea peisajului de afara. Orasul era de un gri sters, posomorat. Copacii erau lipsiti de frunze si de pasari. Se simtea prezenta toamnei.. 
"Deci chiar a fost un vis" spuse Daniel pe un ton posomorat, parandu-i rau ca visul frumos s-a terminat."Ehhh macar mi-a trecut durerea de cap" continua el pe un ton sec. Privi pe geam in departare, prin picaturile de ploaie de pe termopan, ingandurat. "E timpul sa dau o tura prin oras" se incuraja el. Ploia marunta il linistea. Intotdeauna ii placea sa se plimbe prin ploaie, fara umbrela, sa vada orasul ud..sa simta picaturile cum il lovesc.

Daniel iesi pe usa cu o geaca de piele nearga pe el.Inainte de a pleca acesta isi inchise telefonul. Nu vroia sa fie deranjat. Ii placea solitudinea in astfel de momente. De la magazinul din fata blocului isi cumparase un pachet de tigari pe care imediat il deschise pentru a trage un prim fum nerabdator."Ppfffffffffffffff" rasufla el lung mergand agale pe bulevard. "Back to reality eh?" rase el sarcastic scotand fumul tras in piept. Era trist. Trist din cauza ca pentru o secunda crezuse toata povestea cu Andreea. Visul il facuse sa se gandeasca la trecut prezent si viitor. Un trecut nu prea inspirat, un prezent cam chinuit si un viitor care nu propunea multe. 

"Sa vezi ce ii fac lui Gogu cand il vad... Probabil il mai pun sa imi faca inca o data bautura aia afurisita"

Seara se apropia cu pasi rapizi. Daniel se plimba in susul bulevardului ajungand aproape de centru orasului. Ii placea sa vada centrul, seara, plin de lumini in fundalul picaturilor de ploaie. Era singurul bezmetic din oras care se plimba fara o umbrela. Lumea incepea sa apara din ce in ce mai mult in jurul lui. Parca tot Bucurestiul se gandise sa se refugieze in barurile din centru pentru a scapa de vremea posomorata. 

"Ar trebuii sa ma indrept catre statia de metrou ca e cam tarziu si totusi nu am chef sa racesc" spuse Daniel mergand ploat din cap pana in picioare, cu mainile tinute in geaca. De departe se auzea cum se apropria o persoana aflata intr-o fuga mare. Aceasta, in graba ei,s-a izbit de umarul lui Daniel dezechilibrandu-l putin. 
"Heeiii ai grijaaa...!" apucase sa tzipe Daniel uitandu-se urat catre fata care trecuse pe langa el. Nu apuca sa ii vada decat spatele. Daniel se oprise putin si rapid a analizat constitutia fetei. I se parea ceva foarte familiar. La prima gura de aer trasa simti parfumul fetei, un parfum care il cunostea prea bine,un parfum care il cunoscuse cu o "seara" inainte."Nu are cum sa fie Andreea... Ar fi o coincidenta mult prea mare si mult prea dubioasa" isi spuse el in gand."Trebuie sa stiu" si imediat porni la fuga dupa ea prin ploaia deasa. Daca strada ar fi fost pustie Daniel nu ar fi avut probleme sa ajunga fata, dar acum ca el se afla mai aproape de centru trebuia sa ocoleasca toate persoanele intalnite, sa nu treaca prin balti ca sa nu stropeasca pe ceilalti. Dupa aproximativ 50 de metri el intra practic in Piata Unirii incercand din rasputeri sa nu piarda fata din vedere prin marea de umbrele. Intr-un final o observa,nu departe de el,pentru o secunda cum aceasta traversa in fuga strada principala, dar imediat o pierdu din vedere prin marea de oameni care venea de pe partea cealalta."Andreea!!!!!" tipa el puternic insa fara sperante. Vocea lui nu putea sa acopere muzica venita din localurile pietei. Renunta la politete si incepu sa alerge printre oamenii de pe trecerea de pietoni fara a mai baga de seama daca deranjeaza pe cineva. 

"UFFFF!!!"

Intr-o incercare de a trece de 3 persoane dintr-o singura miscare , acesta se izbi puternic de o a patra persoana venita din sens opus. 

"Nu te uiti pe unde mergi?!?!" se auzi raspicat o voce feminina  de sub umbrela galbena acum indoita dupa impactul cu Daniel."Acum trebuie sa imi platesti umbr...." continua vocea care se oprise brusc dupa ce intalni chipul lui Daniel. Acesta la randul lui ramase la fel de socat, fara reactie."Nu, nu,nu se poate, nu treb...nu pot.." Fata incepuse sa se balbaie, usor stanjenita ba chiar putin speriata. Isi stranse umbrela intr-un suflet si porni la fuga inspre strada pe care fugise pana acum Daniel. Acesta ramasese mut de uimire cu ploaia curgandu-i pe fata, uitandu-se cum fata cu umbrela galbena se pierde in zare. "Era...era chiar ea....ce cauta aici...era EA!" isi spuse el uitand total de cealalta persoana dupa care fugea. "Ce-i cu ziua de azi!?" rasfuland greu...parca blocat Auzi un sunet puternic venind din spatele lui si brusc realiza inspaimantat ca era in mijlocul strazii. Catre el, la cativa metri, prin ploaia deasa aparu din senin din curba un Audi gonind cu viteza. Soferul il vazu prea tarziu pe Daniel si frana puternic intrand in derapaj. Daniel incerca sa sara din fata lui dar era insa prea tarziu. Masina apuca sa ii loveasca unul din picioare aruncandu-l cativa metri pe asfaltul umed.

Anotimpurile [Part3]

Soarele își făcea loc printre frunzele verzi ai copacilor din parculețul lui Daniel. Era parculețul lui, deoarece de fiecare data când a ieșit la o gura de aer a mers acolo, singur sau cu altcineva. Stand pe banca Daniel se uita prin jurul lui, curios de ceea ce trăia, ceea ce simțea. Totul încă i se părea real.
 "Iarăși te uiți după femei? Ce sa întâmplat de m-ai chemat asa repede?"
 "Ce mai faci mai Mariane? întrebase Daniel cu un zâmbet mare pe buze.
 "Arați de parca tocmai te-ai "distrat" cu Andreea șacalule, rase Marian copios."
 "Nu, nu e chiar adevărat. Doar ma simt bine. Ma simt bine după mult timp. Parca trăiesc un vis"
 "Adică? Ce-ai pățit ma tampitule? Ai băut prea mult ieri seara? Te-ai certat cu Andreea?
 "NUUuuuu!"
 "Pai și atunci când ai fost tu supărat de te simți acum mult mai bine? Ca nu mai înțeleg nimic. Nu ai mai fost vreodată supărat de când o ai pe Andreea."
 "Nu trebuie sa înțelegi, defapt nu poți sa înțelegi nimic. Ești în visul meu."
Marian se uita lung la Daniel cu niște ochi mici de chinez.
 "Sunt ce ma? în visul tău? Daniele suntem prieteni de mult timp, dar nu vreau sa o dau și în partea opusa."
 "Stai liniștit ca nu e vorba de asta. Pur și simplu tu nu exiști aici, toata ziua asta e opera imaginației mele. În momentul asta eu sunt în casa, după ziua mea, în pat dormind ca un porc."
 "Uite ce e somnambule, eu cred ca te-ai lovit la cap când ai coborât din pat. Ce tot vorbești de vise? Wake UP!!" Marian îl lovi zdravăn cu palma după ceafa.
 "AUU futute-n...#%!##%^ !!!"
 "Vezi! Nu e nici un vis dobitocule!! Ca altfel nu țipai de durere. Regula numărul 1 în vise." Marian luase o poziție mandra de parca știa despre ce vorbește."Vrei sa iți zic eu vis?Vis a fost cel de seara trecuta, după ce am adormit în fata calculatorului, când noi doi am mers si am băut la Gogu in bar pana ne-am făcut muci. Tu ai băut nu știu ce cocktail minune de-al lui, iar eu am agățat tot felul de tipe bune cu care ne-am distrat amândoi. Heheheeeee ala da vis"
 "Daaaa.....eehh..ai dreptate." răspunse Daniel cu jumătate de gura. Dacă acesta era vis atunci de ce nu putea sa il controleze? Înseamna ca era un coșmar. Dar dacă era coșmar de ce sa trezit cu Andreea în pat? Si de ce simțea durerea palmei după ceafa? Si cum de Marian visase defapt ceea ce făcuse cu adevărat ieri seara? Daniel simți cum ușor ușor ii reveni durerea de cap cu care se trezise.
 "Ia zi-mi Mariane.. Gogu unde e?"
 "Pai ai uitat? A plecat acu trei săptămâni pana în Franța sa vadă Alpii."
 Daniel rămăsese puțin blocat. El știa ca in viata lui de zi cu zi Gogu plecase într-o excursie in afara tarii în primăvara, dar nu în Franța ci în Italia. Își dădu seama de diferența dintre realități, cum din cauza unor lucruri întâmplate altfel viitorul sa își schimbe puțin fața.
 "Mda.. Hai ca eu trebuie sa plec la piața". Cheful parca îl părăsi brusc, capul ii bubuia din nou.
 "Hai ca vin cu tine."
 "Nu, nu. Vreau sa iau o gura de aer. Alone. Sa îmi revin ca se pare după cum zici și tu ca am băut prea mult ieri."
 "Bine omule. Te las. Vorbim la telefon dacă e ceva."
 Daniel pleca agale către piața sa cumpere pâine. Stomacul își făcuse simțita prezenta."Din câte știu nu simți nici foamea în vise" își spuse el în minte. Pe drumul de întoarcere telefonul începuse sa ii bâzâie. Primise mesaj de la Andreea. Aceasta trebuia sa plece la părinti cu anumite treburi și îl anunțase ca nu putea sa doarmă la el în seara aceea. Oricum nu conta lucrul acesta. Doar trebuiau sa revină la normal lucrurile pana la urma. Într-un târziu ajunse înapoi în casa cu pâinea mult lipsita. Mâncase din ea coltul, deoarece era moale și proaspăt exact cum ii plăcea lui. Observa pe frigider un bilețel de la Andreea cu mulți pupici cerându-și scuze ca nu poate sa stea. Lângă bilețel se afla o mica gustare făcuta rapid cu ceea ce mai găsise ea prin frigider. Daniel zâmbi în timp ce lua o gura din mâncarea pregătita cu drag de prietena lui. Își turnase și un pahar cu apa lângă pentru a își lua o pastila de cap.
"Trebuie sa ma întind puțin, măcar sa scap de capul asta și vad după ce mai fac." Se trânti în patul din dormitor și încerca sa se liniștească. Afara încă era zgomot mare de la vrabiile din copaci.
"Mmmmmm.... Liiinisteeeeeeeeeee!" Se ridica sa închidă termopanul pentru a face liniște, dar îl lăsă puțin întredeschis pentru a lăsa aerul sa mai intre în camera. Își aprinse țigarea in pat, privind tavanul de deasupra. "Pana la urma eu ce am băut ieri? Si cu cine am băut?" Încerca sa își amintească mai mult din seara precedenta dar nu reuși nimic. Căscă puternic și se chinuii sa își stingă țigarea având scrumiera în cealaltă parte a patului. După ce a stins țigarea, a rămas în aceiași poziție închizând ochii pentru puțin timp. Sunetul vrabiilor începea sa se îndepărteze, sa se audă din ce în ce mai slab... pana când. "!ZDUMMMMMM!"

Daniel se trezi brusc la auzul tunetului și făcu ochii mari de tot. Termopanul din fata lui era plin de stropi de ploaie.

Era Toamnă  din nou.

Anotimpurile [Part2]

Daniel deschise cu greu ochii. Mormăi ușor ca un urs simțind consecințele serii precedente. A recunoscut imediat tavanul albastru de deasupra sa. Era acasă. Cu coada ochiului observa ca nu era singur în pat. În dreapta lui era o fata cu par lung,bruneta, cu jumătate de pătura peste ea, dormind cu spatele spre el.
"Deci a fost o noapte tare" rase Daniel în gândul lui. "Păcat ca nu îmi mai aduc aminte nimic de la băutura lui Gogu". Se ridica subtil în fund la margine de pat ca sa nu deranjeze persoana din dreapta lui. Își puse capul în mâini încercând sa se trezească din mahmureala. Capul încă ii bubuia."Nu mai beau niciodată" se mințise în șoapta Daniel. De afara se auzea gălăgie mare prin copaci. Vrabiile ciripeau încontinuu fericite. Daniel se opri din gândurile lui, rămânând puțin confuz la auzul vrabiilor de afara."Toata noaptea a plouat și a fost frig. Parca e cam târziu sa cante vrabiile în octombrie." Se ridica ușor în doua picioare și se îndrepta către geamul acoperit de perdeaua groasa. Cu o mana îndepărta puțin perdeaua pentru a se uita afara. Un soare puternic și cald îl lovi în fata. Daniel rămăsese șocat de ce vedea afara. O mare de verdeața, copaci plini de frunze verzi, gradina înflorita toata cu tot soiul de flori și păsări zburând din creanga în creanga.
   "Cât de mult am băut ieri?' se întreba stupefiat. "Visez? sau deodată sa făcut peste noapte primăvara. Cred ca mai bine ma pun înapoi la so..". Nu termina bine gândul ca deodată auzi din spate o întrebare
   "Daniel? Te simți bine?"
Daniel împietri cu fata la geam. Cunoștea vocea. Cunoștea persoana. Dar nu era posibil.. Era chiar imposibil. Trecuseră prea mulți ani. Era Andreea, primul crush din liceu.
   "Daniel? Dragul meu încă ești adormit? întreba Andreea din nou pe un ton glumeț.
   "AAAaaa...Daa, daaa." răspunse Daniel cu jumătate de voce încercând sa își revină din soc. Se întorsese ușor către ea, vrând parca sa fie sigur ca nu confunda persoana. Dar nu o confundase deloc...Andreea stătea întinsa prin pat, pe jumătate goala cu un tricou de-al lui Daniel pe ea. Acesta ramase din nou blocat  la imaginea sexi din fata lui."Clar visez" bombăni el printre dinți.
   "Ce ai zis? Vorbește mai tare ca nu te-am auzit. Încă îmi țiuie urechile de la bass-ul din club de ieri seara. Ti-am zis sa nu stam acolo ca o sa surzim."
   "Am zis ca ma doare capul, atâta tot."
   "Off, sărăcuțul de tine. Hai înapoi în pat, lângă mine. Am eu grija de tine" spuse Andreea cu un zâmbet parșiv în coltul gurii. "Avem timp destul azi sa lenevim."
   "Azi?Ce zi e azi? când se întâmplau toate astea?" își spuse în minte indignat Daniel  în timp ce se întorcea înapoi în pat. Imediat cum sa așezat Andreea a sărit râzând deasupra lui în încercarea de a il imobiliza."Hei ce faci?" întreba curios Daniel.
    Andreea luase o față  inocenta ducând mâinile la spate."Eehh încercam și eu sa te trezesc de dimineața asa cum iți place ție. Ce e ?Nu vrei? ducând acum mana amenințător de pe obrazul lui în jos spre boxerii lui Daniel.
  "Aa ba da! răspunzând rapid și clar Daniel."Dar nu acum te rog, îmi bubuie capul prea rău și nu ma simt bine. Nu te supăra."
  "Off trebuia tu sa bei ieri seara sticla aia de vodca..dar nu ma supăr. A fost fun!"
  "Zi-mi și mie ce sa întâmplat ieri, ca eu unul nu mai țin minte nimic. Când ne-am întâlnit, cum?"
  "Tu vorbești serios? Te-ai lovit și la cap? Cum adică când ne-am întâlnit?" rase Andreea puternic. "Ne-am întâlnit pe holul liceului acum mulți ani" spuse ea pe un ton ironic."Am mers împreuna în club pe la ora 10"
  "Împreuna?"întrebând Daniel surprins. El știa ca s-a dus în club cu Marian de ziua lui. Se părea ca el chiar visează.
  "Tu faci mișto acum? Data viitoare nu te mai las sa bei atâta ca începi sa uiți cam mult."
  "Bine bine, scuza-ma! Povestește-mi toata seara te rog frumos."
Andreea începu sa ii povestească despre seara din club. Daniel nu prea baga în seama ceea ce spunea ea, observând ca exista multe persoane pe care el nu le cunoștea sau ar fi trebuit sa le cunoască, dar nu își mai aducea aminte în acel vis. În schimb el se uita atent la Andreea, la ochii ei mari și negri, la cât de mult ii lipseau din peisaj în lumea reala, la parul ei lung, drept și brunet care ii atingea pieptul, felul în care ea zâmbea și îl privea. Era fascinat de modul in care era reprodusa în acest vis al lui, având în vedere ca nu o mai văzuse de mulți ani de când erau încă în liceu.
   "Ai înțeles ce ți-am zis? Ti-ai mai adus aminte acum?" îl întreba Andreea.
   "Daaaaa parca...vag..greu."
   "Lasă ca o sa iți aduci tu aminte pana la urma. Știu!Știu cum sa te fac sa iți revii rapid! Ma duc sa iti fac mâncarea ta preferata de dimineața. Omleta cu brânza și mărar" zâmbi Andreea în timp ce se ridica de pe el și fugi în bucătărie la frigider. Daniel o privi cum se plimba prin casa în tricoul lui mare, cu fundul jumătate acoperit căutând ingredientele necesare omletei."Mișto vis" își spuse el uitându-se înapoi la tavan."Dar cum ma scol?" Încerca sa se ciupească de picior, de brat, dar nu reuși nimic. Lucrul cel mai ciudat era ca nu mai avea somn.
   "Vezi ca nu mai avem paaaineeeee!" se auzi puternic din bucătărie.
   "Bun. Ma duc eu sa iau" răspunse la fel de puternic dormitorul. "Măcar asa pot sa testez sa vad cât de complex este visul asta straniu". Se îmbrăcă rapid apoi fugi sa își pună o pereche de adidasi in picioare, lucru distractiv pentru ca descoperise ca purta o alta pereche decât cea cu care se obișnuise in viata reala. Înainte sa puna mana pe clanța ușii de la intrare Andreea apăruse subtil în fata lui cu un zâmbet frumos.
  "Nu ai uitat ceva?" întrebase ea cu o voce calda.
  "Cheile?"
  "Ai chef de tachinări acum. Nebunule!"
Fără sa mai stea pe gânduri Andreea il săruta pasional pe Daniel. Acesta răspunse pozitiv cu o strângere ferma în brate. Părea asa real totul. Ii plăcea prea mult. Parcă nu era deloc un a vis.
Închise ușă după el, ieșii în fata blocului și înainte sa pornească spre piața baga mana în buzunar."Măcar fumez aceleași țigări" spuse el râzând. Instant ii veni o idee care putea sa il ajute sa deslușească cât de cât situația în care se afla.
  "Alo? Marian? Hai afara la un fum de țigara. Avem de vorbit"

Anotimpurile [Part1]

............[strop...........strop.................strop.........strop...strop...stropstropstropstrop]
"A început sa plouă .." își spuse Daniel întorcând privirea către geam. Ploaia rece începea sa umple geamul de apa. Norii gri se pare ca vroiau sa își reverse amarul asupra orașului cu încă o ploaie rece de toamna. Daniel, pe jumătate trezit lua o gura din cafea. Automat strâmbă  din nas la întâlnirea cu gustul acesteia. Era prima data când își făcuse cafeaua singur, neavând la îndemâna un banal 3in1 de la chioșc. Era imperial sa prindă niște energie pentru restul zilei, doar avea multa treaba..era ziua lui de naștere. Își continua ritualul de dimineața pornind calculatorul, deschizând browser-ul și uitându-se la ce mai e nou pe internet, ce seriale au mai apărut și ce sa întâmplat la restul meciurilor disputate cu o seara înainte. Se plictisi repede asa ca isi întorsese privirea din nou către geamul plin de picături de apa. Ploaia se mai domolise. Daniel se ridica din scaun pentru a deschide geamul. Răcoarea de afara nu il deranja ba chiar ii făcea plăcere. Întotdeauna i-a plăcut frigul. Privii liniștit parcul și blocurile ce se întindeau in fata lui. "Pfffff...." Își aprinse țigarea cu mare pofta ascultând liniștea de afara. "Încă un an a trecut..câte lucruri s-au întâmplat" mormăi Daniel melancolic in timp ce mai trasese un fum din țigare. "Mda..astăzi n-am chef, bine ca ploua af..TZZRRR! TZZRRR! TZRRR!". Nu a putut sa termine monologul pentru ca skype-ul tocmai începuse sa sune. "Offf am uitat de ăsta". Se trânti înapoi pe scaun cu țigarea in gura și răspunse apelului:
- Alo. răspunse Daniel cu un ton sec si fără chef.
- LA MUULLTII ANNII COA////////Daniel nu îl lăsă sa termine urarea tăindu-i scurt urarea.
- Ce vrei?
- Aualeu e ziua omului și tu nu poți sa primești un la mulți ani.
- Ști ca nu îmi place ziua asta..
- Da, dar nu ma interesează. Totuși e ziua ta și lumea vrea sa iți ureze sănătate și blabla-uri de genul asta. O data pe an mai schimba omul cifra vârstei. Din cauza asta ai telefonul închis?
- Oh mai gaud ți-ai dat seama! Nu vreau sa răspund fiecărei persoane, sa mulțumesc fericit si zâmbăreț când defapt nu este asa.
- Ia ca m-am saturat sa te tot vad asa de ceva săptămâni încoace. Trebuie sa te scapi de starea asta. ȘTIU! hai afara !
- Ploua
- Mmmmda ai noroc de ziua ta. Atunci hai un joc rapid sa ne relaxam.
- Bine, dar joc doar unul ca după trebuie sa fug pe la ai mei sa ma felicite ca m-am născut.
- Bun, o secunda sa îmi fac și eu ceva de mâncare și jucam imediat.
Daniel se lăsă pe spate uitându-se la tavan. Își lua țigarea din scrumiera și trasese ultimul fum din ea. Se uită cu atenție la ea, observând cum foița arde pana la filtru. Își întorsese privirea către calculator și brusc a închis convorbirea cu Marian cerându-și scuze ca nu mai putea sa joace. Defapt nu mai vroia sa se joace. Se uita la pachetul de Dunhill și observase ca nu mai are prea multe țigări. În 2 secunde Daniel își aruncase o pereche de pantaloni și un tricou pe el și zbura pe ușă grăbit.

 Ziua a trecut repede, Daniel mergând în vizita la familie pentru a sărbători cei 22 de ani (nu de alta dar la el era cea mai mare dezordine și un spațiu mai restrâns). Spre seara acesta se întorsese acasă cu un pachet nou de țigări și cu o doza de bere pentru drum. Ajuns acasă, se arunca pe canapea într-un stil dead zombie și porni un serial de relaxare. Cu lenea obișnuit își aduse aminte ca încă are telefonul închis. Ii era frica sa il deschidă, dar după ceva timp își făcuse curaj sa îl pornească. Automat o cascada de mesaje cu urări de tot felul pentru ziua sa de naștere au dat navala în telefon. Cu o fata indiferenta dăduse un reply sec la toate cu mulțumesc și scapă de o grija. Se uita în agenda și îl suna pe Marian hotărât fiind sa facă ceva în acea seara:
- Bha boule ai chef de o băuta?
- Mmm cred ca da, as bea o bere.
- Hai nu fii, fac cinste ca tot ziceți toți ca e ziua mea.
- Când mergem și unde?
- Pai hai la Gogu, ca nu l-am văzut demult și mi-ar face plăcere sa mai stau la o vorba cu el. Si dacă e ii chemam și restu nebunilor.
- Perfect, hai ca vin în 15 minute cu mașina sa te iau.
- Lasă dracu' mașina ca mergem la Gogu. Crezi ca o sa iti dea sa sorbi din biberon Cola?
- Pfff dar mi-e o lene de nu-ți pot spune.
- Pa Marian! ai 20 minute sa apari.

Amândoi au ajuns în club pe la ora 11 jumătate exact la începutul petrecerii. Gogu sa bucurat la vederea celor doi prieteni vechi. Imediat a început sa curgă băutura pentru Daniel si Marian. Nu mult după aceea au început sa apară și restu găștii toți cu chef de party ca in orice seara de club. Daniel își pusese în gând sa bea în acea seara, sa bea cât de mult putea, pe scurt vroia sa se îmbete. Marian a observat acest lucru și a încercat sa il tempereze, dar tot ce a reușit a fost sa primească o privire agresiva din partea lui Daniel. După câteva ore si multe beri și shoturi, sărbătoritul tot nu simțea ca este destul de amețit. Putin dezamăgit si cu portofelul gol se așeză la bar cu o ultima gura de bere in sticla. Gogu fiind prin preajma veni lângă el zâmbitor, știind parca ceea ce urma sa se întâmple:
- Dan-Dan-Dannyyy meu! Ce-i cu fata asta posomorâtă? E ziua ta!! Nu ai voie!!
Daniel zâmbi parsiveste
- Ehh, am îmbătrânit mai Gogule! Viata-i grea nu mulți poate, ști vorba aia. Adevărul e ca vroiam sa ma îmbăt azi, sa nu ma gândesc la prostii, sa fiu cu gândul doar în seara asta.
Se uita lung la Gogu, mai mult prin el și ofta scurt. Prietenul lui de după tejghea simți tonul posomorât si gasi o posibila soluție salvatoare.
- Uite cum facem, o sa iți prepar ceva scurt.
- Nu mai am bani moșule nici de taxi.
- Lasă lasă! Asta e din partea mea, sa te trezească puțin. O sa vezi ca după ce bei licoarea mea magica o sa sari pe aici, poate agăți și tu o tipa doua. E clubul plin de tipe bune. Te distrezi si tu in seara asta, dacă înțelegi ce spun.
Gogu începu sa rada parsiveste in timp ce lua o gura din băutura lui albastra.
"Hai ca o sa iti placa. Ai destui prieteni azi care sa te duca acasă" uitându-se insistent spre Marian
Daniel nu sta mult pe gânduri și acceptase propunerea. Gogu aprinse paharul semn ca înauntru se afla o băutura spirtuasa și îl pasa lui Daniel. "Sa il bei repede dintr-o gura....și sa nu te prind ca il dai afara ca am folosit cam tot ce am pe aici și e păcat de băutura". Sărbătoritul lua paharul, se uita un pic in jur la toti oamenii din club si dintr-o gura inghiți tot ce era in pahar.

Acesta fusese ultimul lucru care isi mai aducea aminte din acea seara.