Soarele își făcea loc printre frunzele verzi ai copacilor din parculețul lui Daniel. Era parculețul lui, deoarece de fiecare data când a ieșit la o gura de aer a mers acolo, singur sau cu altcineva. Stand pe banca Daniel se uita prin jurul lui, curios de ceea ce trăia, ceea ce simțea. Totul încă i se părea real.
"Iarăși te uiți după femei? Ce sa întâmplat de m-ai chemat asa repede?"
"Ce mai faci mai Mariane? întrebase Daniel cu un zâmbet mare pe buze.
"Arați de parca tocmai te-ai "distrat" cu Andreea șacalule, rase Marian copios."
"Nu, nu e chiar adevărat. Doar ma simt bine. Ma simt bine după mult timp. Parca trăiesc un vis"
"Adică? Ce-ai pățit ma tampitule? Ai băut prea mult ieri seara? Te-ai certat cu Andreea?
"NUUuuuu!"
"Pai și atunci când ai fost tu supărat de te simți acum mult mai bine? Ca nu mai înțeleg nimic. Nu ai mai fost vreodată supărat de când o ai pe Andreea."
"Nu trebuie sa înțelegi, defapt nu poți sa înțelegi nimic. Ești în visul meu."
Marian se uita lung la Daniel cu niște ochi mici de chinez.
"Sunt ce ma? în visul tău? Daniele suntem prieteni de mult timp, dar nu vreau sa o dau și în partea opusa."
"Stai liniștit ca nu e vorba de asta. Pur și simplu tu nu exiști aici, toata ziua asta e opera imaginației mele. În momentul asta eu sunt în casa, după ziua mea, în pat dormind ca un porc."
"Uite ce e somnambule, eu cred ca te-ai lovit la cap când ai coborât din pat. Ce tot vorbești de vise? Wake UP!!" Marian îl lovi zdravăn cu palma după ceafa.
"AUU futute-n...#%!##%^ !!!"
"Vezi! Nu e nici un vis dobitocule!! Ca altfel nu țipai de durere. Regula numărul 1 în vise." Marian luase o poziție mandra de parca știa despre ce vorbește."Vrei sa iți zic eu vis?Vis a fost cel de seara trecuta, după ce am adormit în fata calculatorului, când noi doi am mers si am băut la Gogu in bar pana ne-am făcut muci. Tu ai băut nu știu ce cocktail minune de-al lui, iar eu am agățat tot felul de tipe bune cu care ne-am distrat amândoi. Heheheeeee ala da vis"
"Daaaa.....eehh..ai dreptate." răspunse Daniel cu jumătate de gura. Dacă acesta era vis atunci de ce nu putea sa il controleze? Înseamna ca era un coșmar. Dar dacă era coșmar de ce sa trezit cu Andreea în pat? Si de ce simțea durerea palmei după ceafa? Si cum de Marian visase defapt ceea ce făcuse cu adevărat ieri seara? Daniel simți cum ușor ușor ii reveni durerea de cap cu care se trezise.
"Ia zi-mi Mariane.. Gogu unde e?"
"Pai ai uitat? A plecat acu trei săptămâni pana în Franța sa vadă Alpii."
Daniel rămăsese puțin blocat. El știa ca in viata lui de zi cu zi Gogu plecase într-o excursie in afara tarii în primăvara, dar nu în Franța ci în Italia. Își dădu seama de diferența dintre realități, cum din cauza unor lucruri întâmplate altfel viitorul sa își schimbe puțin fața.
"Mda.. Hai ca eu trebuie sa plec la piața". Cheful parca îl părăsi brusc, capul ii bubuia din nou.
"Hai ca vin cu tine."
"Nu, nu. Vreau sa iau o gura de aer. Alone. Sa îmi revin ca se pare după cum zici și tu ca am băut prea mult ieri."
"Bine omule. Te las. Vorbim la telefon dacă e ceva."
Daniel pleca agale către piața sa cumpere pâine. Stomacul își făcuse simțita prezenta."Din câte știu nu simți nici foamea în vise" își spuse el în minte. Pe drumul de întoarcere telefonul începuse sa ii bâzâie. Primise mesaj de la Andreea. Aceasta trebuia sa plece la părinti cu anumite treburi și îl anunțase ca nu putea sa doarmă la el în seara aceea. Oricum nu conta lucrul acesta. Doar trebuiau sa revină la normal lucrurile pana la urma. Într-un târziu ajunse înapoi în casa cu pâinea mult lipsita. Mâncase din ea coltul, deoarece era moale și proaspăt exact cum ii plăcea lui. Observa pe frigider un bilețel de la Andreea cu mulți pupici cerându-și scuze ca nu poate sa stea. Lângă bilețel se afla o mica gustare făcuta rapid cu ceea ce mai găsise ea prin frigider. Daniel zâmbi în timp ce lua o gura din mâncarea pregătita cu drag de prietena lui. Își turnase și un pahar cu apa lângă pentru a își lua o pastila de cap.
"Trebuie sa ma întind puțin, măcar sa scap de capul asta și vad după ce mai fac." Se trânti în patul din dormitor și încerca sa se liniștească. Afara încă era zgomot mare de la vrabiile din copaci.
"Mmmmmm.... Liiinisteeeeeeeeeee!" Se ridica sa închidă termopanul pentru a face liniște, dar îl lăsă puțin întredeschis pentru a lăsa aerul sa mai intre în camera. Își aprinse țigarea in pat, privind tavanul de deasupra. "Pana la urma eu ce am băut ieri? Si cu cine am băut?" Încerca sa își amintească mai mult din seara precedenta dar nu reuși nimic. Căscă puternic și se chinuii sa își stingă țigarea având scrumiera în cealaltă parte a patului. După ce a stins țigarea, a rămas în aceiași poziție închizând ochii pentru puțin timp. Sunetul vrabiilor începea sa se îndepărteze, sa se audă din ce în ce mai slab... pana când. "!ZDUMMMMMM!"
Daniel se trezi brusc la auzul tunetului și făcu ochii mari de tot. Termopanul din fata lui era plin de stropi de ploaie.
Era Toamnă din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu