Daniel deschise cu greu ochii. Mormăi ușor ca un urs simțind consecințele serii precedente. A recunoscut imediat tavanul albastru de deasupra sa. Era acasă. Cu coada ochiului observa ca nu era singur în pat. În dreapta lui era o fata cu par lung,bruneta, cu jumătate de pătura peste ea, dormind cu spatele spre el.
"Deci a fost o noapte tare" rase Daniel în gândul lui. "Păcat ca nu îmi mai aduc aminte nimic de la băutura lui Gogu". Se ridica subtil în fund la margine de pat ca sa nu deranjeze persoana din dreapta lui. Își puse capul în mâini încercând sa se trezească din mahmureala. Capul încă ii bubuia."Nu mai beau niciodată" se mințise în șoapta Daniel. De afara se auzea gălăgie mare prin copaci. Vrabiile ciripeau încontinuu fericite. Daniel se opri din gândurile lui, rămânând puțin confuz la auzul vrabiilor de afara."Toata noaptea a plouat și a fost frig. Parca e cam târziu sa cante vrabiile în octombrie." Se ridica ușor în doua picioare și se îndrepta către geamul acoperit de perdeaua groasa. Cu o mana îndepărta puțin perdeaua pentru a se uita afara. Un soare puternic și cald îl lovi în fata. Daniel rămăsese șocat de ce vedea afara. O mare de verdeața, copaci plini de frunze verzi, gradina înflorita toata cu tot soiul de flori și păsări zburând din creanga în creanga.
"Cât de mult am băut ieri?' se întreba stupefiat. "Visez? sau deodată sa făcut peste noapte primăvara. Cred ca mai bine ma pun înapoi la so..". Nu termina bine gândul ca deodată auzi din spate o întrebare
"Daniel? Te simți bine?"
Daniel împietri cu fata la geam. Cunoștea vocea. Cunoștea persoana. Dar nu era posibil.. Era chiar imposibil. Trecuseră prea mulți ani. Era Andreea, primul crush din liceu.
"Daniel? Dragul meu încă ești adormit? întreba Andreea din nou pe un ton glumeț.
"AAAaaa...Daa, daaa." răspunse Daniel cu jumătate de voce încercând sa își revină din soc. Se întorsese ușor către ea, vrând parca sa fie sigur ca nu confunda persoana. Dar nu o confundase deloc...Andreea stătea întinsa prin pat, pe jumătate goala cu un tricou de-al lui Daniel pe ea. Acesta ramase din nou blocat la imaginea sexi din fata lui."Clar visez" bombăni el printre dinți.
"Ce ai zis? Vorbește mai tare ca nu te-am auzit. Încă îmi țiuie urechile de la bass-ul din club de ieri seara. Ti-am zis sa nu stam acolo ca o sa surzim."
"Am zis ca ma doare capul, atâta tot."
"Off, sărăcuțul de tine. Hai înapoi în pat, lângă mine. Am eu grija de tine" spuse Andreea cu un zâmbet parșiv în coltul gurii. "Avem timp destul azi sa lenevim."
"Azi?Ce zi e azi? când se întâmplau toate astea?" își spuse în minte indignat Daniel în timp ce se întorcea înapoi în pat. Imediat cum sa așezat Andreea a sărit râzând deasupra lui în încercarea de a il imobiliza."Hei ce faci?" întreba curios Daniel.
Andreea luase o față inocenta ducând mâinile la spate."Eehh încercam și eu sa te trezesc de dimineața asa cum iți place ție. Ce e ?Nu vrei? ducând acum mana amenințător de pe obrazul lui în jos spre boxerii lui Daniel.
"Aa ba da! răspunzând rapid și clar Daniel."Dar nu acum te rog, îmi bubuie capul prea rău și nu ma simt bine. Nu te supăra."
"Off trebuia tu sa bei ieri seara sticla aia de vodca..dar nu ma supăr. A fost fun!"
"Zi-mi și mie ce sa întâmplat ieri, ca eu unul nu mai țin minte nimic. Când ne-am întâlnit, cum?"
"Tu vorbești serios? Te-ai lovit și la cap? Cum adică când ne-am întâlnit?" rase Andreea puternic. "Ne-am întâlnit pe holul liceului acum mulți ani" spuse ea pe un ton ironic."Am mers împreuna în club pe la ora 10"
"Împreuna?"întrebând Daniel surprins. El știa ca s-a dus în club cu Marian de ziua lui. Se părea ca el chiar visează.
"Tu faci mișto acum? Data viitoare nu te mai las sa bei atâta ca începi sa uiți cam mult."
"Bine bine, scuza-ma! Povestește-mi toata seara te rog frumos."
Andreea începu sa ii povestească despre seara din club. Daniel nu prea baga în seama ceea ce spunea ea, observând ca exista multe persoane pe care el nu le cunoștea sau ar fi trebuit sa le cunoască, dar nu își mai aducea aminte în acel vis. În schimb el se uita atent la Andreea, la ochii ei mari și negri, la cât de mult ii lipseau din peisaj în lumea reala, la parul ei lung, drept și brunet care ii atingea pieptul, felul în care ea zâmbea și îl privea. Era fascinat de modul in care era reprodusa în acest vis al lui, având în vedere ca nu o mai văzuse de mulți ani de când erau încă în liceu.
"Ai înțeles ce ți-am zis? Ti-ai mai adus aminte acum?" îl întreba Andreea.
"Daaaaa parca...vag..greu."
"Lasă ca o sa iți aduci tu aminte pana la urma. Știu!Știu cum sa te fac sa iți revii rapid! Ma duc sa iti fac mâncarea ta preferata de dimineața. Omleta cu brânza și mărar" zâmbi Andreea în timp ce se ridica de pe el și fugi în bucătărie la frigider. Daniel o privi cum se plimba prin casa în tricoul lui mare, cu fundul jumătate acoperit căutând ingredientele necesare omletei."Mișto vis" își spuse el uitându-se înapoi la tavan."Dar cum ma scol?" Încerca sa se ciupească de picior, de brat, dar nu reuși nimic. Lucrul cel mai ciudat era ca nu mai avea somn.
"Vezi ca nu mai avem paaaineeeee!" se auzi puternic din bucătărie.
"Bun. Ma duc eu sa iau" răspunse la fel de puternic dormitorul. "Măcar asa pot sa testez sa vad cât de complex este visul asta straniu". Se îmbrăcă rapid apoi fugi sa își pună o pereche de adidasi in picioare, lucru distractiv pentru ca descoperise ca purta o alta pereche decât cea cu care se obișnuise in viata reala. Înainte sa puna mana pe clanța ușii de la intrare Andreea apăruse subtil în fata lui cu un zâmbet frumos.
"Nu ai uitat ceva?" întrebase ea cu o voce calda.
"Cheile?"
"Ai chef de tachinări acum. Nebunule!"
Fără sa mai stea pe gânduri Andreea il săruta pasional pe Daniel. Acesta răspunse pozitiv cu o strângere ferma în brate. Părea asa real totul. Ii plăcea prea mult. Parcă nu era deloc un a vis.
Închise ușă după el, ieșii în fata blocului și înainte sa pornească spre piața baga mana în buzunar."Măcar fumez aceleași țigări" spuse el râzând. Instant ii veni o idee care putea sa il ajute sa deslușească cât de cât situația în care se afla.
"Alo? Marian? Hai afara la un fum de țigara. Avem de vorbit"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu